Violența împotriva femeilor a fost definită de ONU drept „un flagel mondial”, din cauza răspândirii sale în toate țările. Agresorii aparțin tuturor claselor sociale și comit abuzuri psihologice, fizice și sexuale, atât la locul de muncă cât și în familie. Pentru combaterea acestei forme de violență, pe lângă legile în vigoare, sunt necesare forme adecvate de prevenție și educare.
Organizația Națiunilor Unite a votat în 1993 Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor, în care acest tip de violență este definit astfel: „Orice act de violență pe criterii de gen care provoacă sau este susceptibil să provoace vătămări fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv amenințări cu violență, constrângere sau privare arbitrară de libertatea personală, atât în viața publică, cât și în cea privată”.
Ne confruntăm cu una dintre numeroasele încălcări ale drepturilor omului, înrădăcinarea unei relații între ființe umane care a determinat abuzul și discriminarea femeile, un mecanism social care obligă femeile să trăiască într-o poziție subordonată față de bărbați.
Din păcate, violența împotriva femeilor devine un fenomen din ce în ce mai răspândit în familie și în întreaga societate, așa că este esențial să se abordeze cu seriozitate problema pentru a elimina sau măcar diminua efectele negative produse de acest tip de violență, care trebuie pedepsită nu doar când se prezintă sub cele mai brutale și inumane forme, dar și când ia aspectul de șantaj moral și violență psihologică.
Într-o epocă care se pretinde civilizată ca a noastră, Națiunile Unite au definit violența împotriva femeilor „un flagel global”, un fenomen care ajunge la dimensiuni îngrijorătoare, pentru că nu include doar agresiunea fizică, ci include și hărțuirea psihologică, șantaj, amenințări, violențe și persecuții de diferite feluri, până la punctul de a duce la forma extremă și dramatică a feminicidului.
Este suficient să prezentăm datele statistice ale problemei: în 2016, 1 din 3 femei a suferit o formă de violență fizică sau sexuală în lume. În România, în ciuda legilor care au înăsprit pedepsele și măsurile asigurătorii împotriva agresorilor, violența împotriva femeilor capătă dimensiuni cu adevărat îngrijorătoare, dacă avem în vedere că, în 2020, poliţiştii au emis, în primele şapte luni ale anului, 4.856 de ordine de protecţie provizorii.
În ceea ce priveşte autorii faptelor violente, 4.882 sunt bărbaţi. Cele mai multe ordine de protecţie provizorii au fost emise în Bucureşti – 602, urmat de Vaslui – 232, Braşov – 202.
Potrivit bilanţului privind violenţa de gen publicat de autorităţile române la 8 martie 2020, 51 de femei au fost ucise de soţi sau parteneri sentimentali în cursul anului 2019.
Parlamentul a aprobat în octombrie 2020 un proiect de lege prin care urmărirea penală poate fi declanşată din oficiu în cazurile de violenţă domestică, chiar dacă victima decide să nu prezinte un denunţ.
Este dovedit că violența împotriva femeilor a devenit endemică atât în țările industrializate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Victimele și agresorii lor aparțin tuturor claselor sociale, tuturor claselor economice și culturale: agresorii sunt soți, iubiți, parteneri de viață și tați, urmați de prieteni, vecini, cunoscuți apropiați, colegi de muncă sau de studiu. De asemenea, este necesar să precizăm că această violență nu este săvârșită doar de rătăciți, bolnavi mintal, dependenți de droguri, migranți, oameni care trăiesc la marginea societății, ci și de așa-zișii „normali”.
Nu este suficient să considerăm violența împotriva femeilor doar o infracțiune care trebuie pedepsită cu pedepse severe, ci este necesară plasarea fenomenului într-un context social și cultural: reducerea sexualității la genitalitate, care duce femeia de la „subiect” la „obiect” sexual; desensibilizarea imoralității și violenței, care implică o pierdere progresivă a rezistențelor morale. Pentru a preveni ca problema violenței împotriva femeilor să rămână la marginea societății, este necesar să se recurgă la prevenție.
Femeile care suferă violență, trebuie să apeleze imediat la centrele anti-violență prezente în multe orașe, pentru că este nevoie de sprijin psihologic și ajutor juridic.
În același timp, este nevoie de o severitate mai mare și de o mai mare rapiditate în pronunțarea sentințelor de către justiție, în condițiile în care 54,6% dintre femeile ucise și-au denunțat ucigașii. Trebuie să evităm fenomenul violenței subterane, care are loc adesea în interiorul căminului și nu este semnalat.
Lupta împotriva violenței sexuale trebuie să treacă și printr-o educație în iubire, pentru a spori întâlnirea dintre sexe ca întâlnire armonioasă între diferențe. Acest tip de educație în respectarea celuilalt: iubirea nu poate coincide niciodată cu suprimarea libertății celuilalt.
Cea mai înaltă formă de iubire este să iubești libertatea celui de lângă tine, să-i iubești diferențele. Iubirea implică renunțarea în a face din celălalt proprietatea noastră și renunțarea la violență ca soluție (imposibilă) a libertății.
Pentru a marca simbolic Ziua Internațională de luptă împotriva violenței asupra femeilor dar și pentru atragerea opiniei publice și a factorilor de decizie asupra fenomenului violenței domestice și a violenței împotriva femeilor, am dispus modificarea fundalului paginii de intrare a site-ului Instituției Prefectului – Județul Călărași și al paginii oficiale de Facebook, astfel încât să aibă culoarea portocaliu.
PREFECT,
Valentin BARBU