INSTITUȚIA PREFECTULUI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI – 186 DE ANI!

Prin Ofisul nr.73 din 14 aprilie 1833, Călăraşiul devine reşedinţă de judeţ!

Prin aşezarea sa geo-strategică, municipiul Călăraşi a fost, în a doua jumătate a secolului XVIII-lea şi prima jumătate a secolului XIX-lea, în timpul războaielor purtate între cele două mari imperii ale vremii – Ţarist şi Otoman, teatrul a numeroase operaţiuni militare. De o astfel de etapă din dezvoltarea sa este legat şi momentul investirii ca reşedinţă a fostului judeţ Ialomiţa, moment în care instituţiile judeţene între care şi OCÂRMUIREA (PREFECTURA de astăzi) s-au mutat de la Urziceni la Călăraşi.
Actul original ce consfinţeşte investirea a fost descoperit de dr. Pompei Gh. Samarian şi a fost dat publicităţii în anul centenarului: 1933. Este vorba despre ofisul (ordinul sau decretul) nr.73 din 14 aprilie 1833, prin care plenipotentul prezident Pavel Kiseleff – împuternicitul Rusiei Ţariste pentru Ţările române, se adresa Sfatului Administrativ al Ţării Româneşti, cerând mutarea capitalei judeţului Ialomiţa de la Urziceni la Călăraşi, invocând printre altele, greutăţile pe care le întâmpinau armatele ruse aflate la Silistra, în a ţine legătura cu autorităţile judeţene aflate tocmai la Urziceni.
Pe lângă greutăţile amintite de generalul rus, care cunoştea bine Călăraşiul, a contat foarte mult dezvoltarea sa sub raport urbanistic în comparaţie cu Urziceniul ca şi poziţia avantajoasă pentru comerţ şi pentru o intervenţie rapidă dincolo de Dunăre, în Turcia.

După primirea Ofisului cu nr.73 şi luarea acestuia în discuţie, la 18 aprilie 1833 Vornicia trimitea Ocârmuirii judeţului Ialomiţa cu nr.1605, porunca următoare: „Înalt excelenţa sa, domnul plenipotent prezident, prin ofisul adresat către sfatul Administrativ, sub nr.73, hotărăşte a se muta tahtul acelei Ocârmuiri şi a tribunalului judeţului de la Urziceni la Călăraşi.
Din acel moment şi până astăzi, cu o pauză impusă de schimbarea regimului (1952–1981), Călăraşiul a fost reşedinţă de judeţ, iar aici a funcţionat autoritatea de stat, chiar dacă nu s-a numit întotdeauna PREFECTURĂ.
Conform prevederilor Regulamentului Organic, care reorganiza şi instituţia administrativă judeţeană – numită până atunci Isprăvnicat -, în perioada 1831 (la Călăraşi, din 1833) – 1864, aceasta se va numi Ocârmuire (pentru scurte perioade folosindu-se şi termenii Cârmuirea sau Administraţia Judeţului). Ocârmuitorii judeţului din această perioadă au fost:
Căminarul Iordache Arion (1833), serdarul Dimitrie Polizu (1833-1836), Iancu Grădişteanu (1836–1838), Ioan Rahtivan (1838-1841), K. Filipescu (1842-1843), Gheorghe Manu (1843-1844), clucerul Anastase Dedulescu (1844), serdarul Manolache Grădişteanu (1845-1848), căpitan Dimitrie Ciocârdia (1848), Mihai Rahtivan (1848-1850), serdarul Alexandru Emanuel Florescu (1850-1851), căpitan Iorgu Filip Lens (1851-1854), D. Cătuneanu (1854-1855), Iorgu (Gheorghe) Perdicari (1855-1858), Constantin Piteşteanu (1858-1859), Petre Orbescu (1859), Iorgu Iorgulescu (1859-1860), Simion Mihăilescu 1860-1861), Nicolae Moscu (1861-1862), Simion Mihăilescu (1862), D. Zosima (1863), Nicolae Moscu (1863), Bagdat (1864).
Pe baza documentelor studiate, lista prefecţilor care s-au aflat în fruntea judeţului din 1864 şi până în 1949 cuprinde următoarele nume:
Bagdad (1864), Nicolae Moscu (1865-1866), Costache Anghelescu (1866-1867), Scarlat Perieteanu (1867-1868), Ion A. Ritoride (1868-1869), Constantin P. Filittis (1870), Ion A. Ritoride (1871), Nicolae Moscu (1871), N.I. Trasnea (1871), N. Popescu (1872-1873), I.I.Arion (1873-1875), C. Poenaru-Bordea (1876), Căpitan D. Brătianu (1876-1877), I. Urlăteanu (1877), V. Obedeanu (1878-1881), C. Poteca (1881), Epaminonda Pericle (1881-1885), Al. Chirculescu (1885-1887), Ilie G. Protopopescu (1887-1888), Vasile Vineș (1888-1889), Constantin P. Filittis (1889-1891), Al. Fochide (1891), I.I. Arion (1891-1892), D. Catargi (1892-1893), Colonel St. Stoica (1893-1895), Atanase Stoianescu (1895-1899), Al. Varlam (1899-1900), I. Dimitrescu (1900), D. Dimitrescu (1900-1901), Atanase Stoianescu (1901-1904), D. Quintescu (1904), Al.I. Bădulescu (1904-1905), Atanasie Stoianescu (1905-1910), Leonida Gussi (1910-1912), Alex Negruţ Demetrescu (1912-1914), Leonida Gussi (1914-1915), Mihail Berceanu (1915-1916), I.C. Filitti (1917-1918), Sima Niculescu (1918-1919), Gheorghe Drăghici (1919-1921), I.F. Buricescu (1921-1922), G.V. Constantinescu (1922-1928), Alex Niţescu (1928-1929), Ştefan Istrate (1929-1931), Iulian Petrescu (1932-1933), Costel Nicolescu (1933), N. Popescu Băleni (1933-1937), N. Costescu (1937-1938), Colonelul Vasile Nica (1938-1940), Vasile Albu (1940-1941), Colonelul Dumitru Petrovici (1941-1942), Colonelul Mihai Ştefănascu (1942-1944), Colonelul Vasile Nica (1944-1945), Constantin Niculescu (1945), Constantin Mitrănescu (1945-1947), Gheorghe Barbu (1947-1949).